Ca să ne pedepsim dușmanii, pentru că justiția e cam chioară și cam hemiplegică de fel, trebuie să cerem ajutor din altă parte. Tot căutând, am descoperit niște „rețete” din bătrâni.

Pentru sănătate și noroc putem să postim cele două zile ale săptămânii: miercurea și vinerea. Dar pentru pedepsirea dușmanilor, e musai să ne abținem de la mâncare sâmbăta și duminica. Duminica se postește pentru dușmani, fără a mânca nimic, dar e mare păcat. Tot pentru ei, postești și marțea și să plătești liturghie la biserică. Omul care face asta, să fie nevinovat, nu trebuie să poarte pic de vină, căci totul va cădea asupra lui!

Dacă ai un dușman de moarte, trebuie să postești în zilele de marți ce cad înaintea sărbătorilor mari. Cum faci asta? Nu trebuie să mănânci până la asfințitul soarelui nimic și nimeni din casa ta! Nici mâța, nici pasărea, nici vita și nici câinele! Cu toții rabdă. Așa a făcut o muiere timp de un an, pentru că nu mai suporta bătăile primite de la bărbat. N-avea copii, iar omul ei o stâlcea-n pumni, chiar dacă era gospodină și, cu gândul la casă, robotea din zori până-n noapte. Ce a făcut? Plânsă și învinețită, biata de ea, aprindea seara, după asfințit opt lumânări: două în prag, două în fundul casei și câte două în celelalte două părți de casă. Tot timpul, cât ardeau lumânările, se ruga. După un an, bărbatul ei a murit. Nimeni n-a știut de ce. Numai ea…

„Afară de post, asupra dușmanilor, se cetește și psaltirea. Plătești pentru asta, o psaltire până la 12… Dar mai ales să-ți cetească psaltirea neagră, miercuri sau vineri noaptea, cu lumânarea înturnată în jos, să picure în apă și pân` la nouă zile îl culci, cum l-ai culca cu coasa.”

(Sursă: Cuciur-Mic, Maria Reus, Broscăuți – Elena Niculiță-Voronca, „Datinile și credințele Poporului român”, Editura Saeculum, București 1998)