Când aveam 30 de ani îmi stătea bine tristă. Aveam un chip de păpușă japoneză căreia i-a căzut o mânuță, cu tot cu inimă. Uimire, blazare, asumarea eșecului? Îmi trecea rapid, pentru că am rădăcini vesele și sănătoase, crește bucuria imediat, chiar dacă-i retezată cu toporul.
Anii au venit peste mine și, așa cum e normal, timpul și-a pus amprenta, ba chiar unghia cea lungă și nasoală, pe chipul și viața mea.

La 53 de ani dacă nu zâmbesc arăt oribil. Și dacă mai am și oarece supărări pe dinăuntru, sunt de-a dreptul boccie. Toate trăsăturile prietenoase, până atunci, se transformă-n linii descendente, împietrite, sprâncenele-mi cad, gura devine un punct uscat, iar ochii sunt atât de triști, că nu te poți uita-n ei. Te ia cu frig, cauți un palton!

Slavă cerului, la rădăcina nasului n-am nicio dungă de rid, lucru cu care, sincer, mă mândresc. Dar e genetic, nu-i meritul meu sau al vreunei creme minune. (Haha!) La cât am plâns, până la ora asta la care scriu acum, spălam toată România pe picere cu lacrimi. Iar eu nu piș ochii din nimicuri.
Eu zic că e firesc să aibă loc astfel de modificări în chipul și trupul unei femei, nu? Îmbătrânim. Asta e!

Și ce dacă? Important e să știm cum să acceptăm și să mergem înainte. Viața noastră nu e un câmp cu narcise abia înflorite. Cărăm în piept necazuri, frici, drame și boli. Greșim, ah, ce mai greșim!, alegem prost, suntem mințite, înșelate, unele dintre noi lovite, abuzate, chinuite, umilite, avem slujbe unde suportăm mizerii de la neica-nimeni.

Totul e să respirăm adânc de tot și să nu clacăm. Noi suntem importante PENTRU NOI, în primul rând. Nu vreau să țin discursuri prozaice, vreau doar să vă încurajez să vă iubiți mai mult. Printre toate durerile astea, care ne distrug, să găsim un licăr de lumină și de aer.
Ești tristă? Cumpără o pâine și dă-o de pomană unui boschetar. Ia-i și o bere la pet. Nu știi cât de mult s-ar bucura!
Ascultă muzică! Dansează! Du-te la teatru! Citește o carte!

Nu-ți place să stai singură? Întâlnește-te cu prietenele! Cu fostele colege de liceu sau de facultate. Bea un pahar cu vin și fluturi albaștri.

N-ai bani? Ieși afară, la soare, în natură! Aleargă, plimbă-te cu trotineta, cu bicla, fii singură cu tine, fă o prostie! Trimite gândurile negative la budă. Le-o fi și lor sete.
Știu, e foarte greu să zâmbești zilnic. Dar, o zi în care n-ai râs, e o zi pierdută!, spunea dragul de Chaplin.
Dana Fodor Mateescu- 7 mai 2023