În mine lumea așteaptă trenuri

spre nord spre sud

spre nicăieri…

sunt o gară pustie

cu peronul ruinat la sosiri

în mine nu rămâne nimeni

doar uneori când cineva

pierde câte un tren

întârzie prin suflet

fluierând romanțe

la fiecare deceniu fix

din orient expres ul meu

aceeaşi pasageră coboară

de la clasa I

să-mi facă fotografii sepia

pentru albumul eternității ei…

„drum bun drum bun…”

o batistă albă moare fluturând

cuvinte nerostite

în mine lumea aşteaptă trenuri

eu sunt în întârziere cu încă o viață

A.P.