Autor Adrian Păpăruz

din inima ta
noaptea plouă cu flori
dimineața
viaţa se-mbracă
numai cu tine
desculţă
pășești la amiază
pe cuvintele mele rotunde
uneori plictisită
pictezi fluturi imperiali
pe cerul interior
în Ochiul tău
doarme un dumnezeu mic
pe un hamac de campanie
cu bigbangul sub cap…
când sunt lângă tine
n-am curaj să respir
mă tem c-ai putea dispărea
dacă mi-aș umple plămânii
cu nimicuri
mereu
îmi țin fericirea pe pauză
spectator al propriei înălțari
pentru ca tu să nu te oprești
să mă zbori
din liniştea lunii
îți cânt
iubito la infinit
cea mai frumoasă serenadă
a dimineții
știi cumva
înlăuntrul tău
s-a mutat primăvara mea?

A.P.