Nicu Gogoașă și-a privit blând soția, pe Lina, și în clipa aceea și-a amintit cum se cunoscuseră. Când s-au căsătorit, ea avea 16 ani, iar el 38. Ce vremuri!

El era prieten foarte bun cu Anghel, tatăl Linei. Se știau de mult timp, de pe vremea când ea era o fetiță.

Când copila a împlinit opt ani, Nicu le-a făcut o vizită și i-a anunțat că pleacă în America.

„Nu fiți triști, că mă voi întoarce de acolo bogat, și am să mă însor!”

La despărțire, s-au îmbrățișat, s-au pupat, iar Nicu, a mângăiat-o pe Lina și i-a spus în șoaptă:

„Să mă aștepți, prințeso, că am să mă însor cu tine!”

Au trecut mai mulți ani de la acel moment, și nimeni n-a mai primit nicio veste de la Nicu Gogoașă.

„Doamne, oare ce s-o fi întâmplat cu el?, se întrebau prietenii lui. „O fi pierit?”

Într-o seară, însă, cineva a bătut la poarta lui Anghel. Era un străin înalt, îmbrăcat elegant, cu o mustață neagră și ridicată în colțuri. Abia când a început să vorbească, și-a dat seama că e prietenul lui, Nicu Gogoașă, pe care nu credea că-l va mai vedea vreodată. S-au bucurat nespus, au plâns și s-au îmbrățișat: „Bine, mă, Nicule, să nu ne dai tu nicio veste?”

Și Nicu s-a apucat să le povestească prin câte a trecut. Cum a ajuns la Londra, și și-a luat bilet pentru vapor. Avea bani de la tatăl lui. Omul vânduse niște grâne la un preț bun. Cu biletul în buzunar, Nicușor a așteptat emoționat plecarea. Dar nu se știe cum (poate mâna destinului?), bărbatul a încurcat data îmbarcării. Și vaporul lui a plecat. Dus a fost!

Titanicul (foto preluare Wikipedia)

Când a realizat ce greșeală făcuse, din neatenție, îi venea să se dea cu capul de pereți. Ce va face? Banii dați pe bilet erau pierduți. Cum să mai plece în America? Nici în țară nu se putea întoarce. Trebuia să-și caute urgent ceva de lucru, ca să facă rost, din nou, de bani.

Dar, în clipele acelea de nebunie, a observat că în port parcă se întâmplase ceva. Oamenii erau agitați, unii plângeau, urlau. Ce se întâmplase? A luat un ziar și a citit: Doamne Dumnezeule! Vaporul pentru care cumpărase el bilet, Titanicul, se scufundase. Mii de suflete muriseră înecate. Și, în momentul acela, a realizat cât este de norocos. O bucurie incredibilă l-a cuprins ca o căldură.

Tragedia Titanicului a declanșat o mare nebunie. Ziarele scriau necontenit despre catastrofă, despre poveștile supraviețuitorilor sau a celor care scăpaseră dintr-o pură întâmplare de naufragiu. Se ofereau sume fabuloase pentru orice obiect, înscris sau poveste care avea legătură cu celebrul vas. Așa a ajuns Nicu să-și vândă biletul lui de călătorie, nefolosit, unui american.

Ajuns în America, a trecut prin procedurile obligatorii ale emigranților din insula Ellis. Acum se numea Nick Gogosh. Dar nu a vrut să rămână acolo. A muncit, a făcut rost de bani, din nou, și aplecat în Argentina unde a mai stat câțiva ani. Dorul de țară, însă, l-a adus înapoi.

Asta era povestea lui, incredibila lui poveste, pe care a spus-o prietenilor dragi.

Nicu Gogoașă, românul care a pierdut îmbarcarea pe Titanic

Pe Anghel îl vizita mereu, iar Lina, care crescuse și se făcuse mai frumoasă ca oricând, îi furase inima lui Nicu.

Când i-a cerut lui Anghel mâna fetei, ăsta nici n-a vrut să audă. „Să știi că dacă nu mi-o dai de bună-voie, am s-o fur! Și să mai știi că și ea vrea să fugim, dacă tu nu vrei să ne lași să ne luăm!”

Nu după multă vreme, Lina nu s-a mai întors de la piață. Au găsit pe masă doar un bilet de la ea:

„Am fugit cu Nicu, vă rog să mă iertați!”

Tata-Anghel nu i-a căutat. În luna august, anul următor, Lina a născut o fetiță splendidă, pe care a botezat-o Argentina, în memoria țării unde Nicu a muncit și a făcut bani. Era un nume neobișnut pe vremea aceea. „Din actele de stare civilă, am aflat că Argentina s-a născut la 2 august, 1921, la Buzău. A fost declarată la primărie pe 15 august.”

Până la urmă, tinerii însurăței s-au împăcat cu părinții Linei, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

DFM

Sursa poveștii este doamna Nina Ioniță -autoarea cărții „Popas printre amintiri”, unde veți găsi istorii de viață de la începutul secolului XX, povești despre munca cinstită de lumânărar, despre tradițiile și obiceiurile oamenilor simpli care trăiau în mahalalele Bucureștilor în anii 40 -50, istorii despre traumele făcute de comuniști, legende și sfânta înțelepciune a unei mame care-și iubește copiii mai mult decât orice pe lume.

Doamna Nina Ioniță s-a născut în anul 1950, în București, într-o familie cu patru copii, ea fiind mezina. A absolvit printre primii Facultatea de Cibernetică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice, București. A urmat o carieră de 32 de ani în același domeniu, carieră pe care a îmbinat-o armonios cu „meseria” de mamă.

Darul de a povesti și bucuria de a împărtăși cu cei din jur poveștile trăite de ea sau de cei dragi, o fac cea mai fericită și iubită femeie din lume.

Foto, din arhiva personală a doamnei Nina Ioniță. Argentina, fiica Linei, a fost soacra dânsei.

.