L-am întâlnit pe actorul Valentin Uritescu pe rafturile… unui supermarket din București. Îmi zâmbea frumos și cald, și timid, așa cum numai el știe s-o facă, de pe coperta unei cărți intitulată: „Așa sunt eu, prost”, apărută la editura Humanitas.

„Sunt oțelar și vreau să beau o bere cu tine!”

L-am sunat, am vorbit vreo oră la telefon și am rămas prieteni. Pentru Valentin Uritescu a fi actor înseamă a jertfi mult din OMUL care e. L-am lăsat pe el să spună exact ce simte: „În teatru, ai sau n-ai vocație. Și dacă nu ai, trebuie să fugi cât mai departe de scenă! Voi nu știți chinul îndurat, de forța pe care trebuie s-o găsești în tine pentru a-ți birui slăbiciunile și inconștiența în care trebuie să intri, pentru a păși pe scândura scenei, ca o jertfă. Da! Meseria mea este grea și de multe ori umilitoare. Este dificil, dar asta nu înseamnă că a fi actor e meseria cea mai grea dintre toate.”

Valentin Uritescu e un om fericit. Și simplu și bucuros de fiecare clipă trăită sub soare. Iubirea publicului e prezentă aproape zilnic în viața lui. Pe scenă, pe stradă, în troleibuz sau la piață. „Nu fac pe interesantul, sau pe deșteptul, felul meu de-a fi este plin de simplitate, frachețe, ba sunt de multe ori și prost, așa că vă rog permiteți-mi să vă explic cum se manifestă dragostea publicului față de mine. Sunt un actor care l-am jucat pe gropar, nu pe Hamlet. Mai mulți oameni simpli, nu eroi. Nu m-am sfiit să prezint 5 ani emisiunea Viața Satului de la TVR, pentru că sunt țăran. Eu merg de trei ori pe săptămână la piață, în Obor. Cum apar, aud: „Vine al nostru!” Orice cumpăr, mă trezesc cu câte un cartof în plus la cântar „din partea producătorului”. Asta înseamnă că oamenii țin la mine.

Valentin Uritescu film1

La Piatra-Neamț, în piesa „Răfuiala”, am jucat un personaj uluitor, de o forță dramatică ieșită din comun: Giles Overeach. După un spectacol, era vară, mă aștepta un om solid. Nu-l cunoșteam. Cum m-a văzut, m-a prins de umeri: „Dom’le actor, vreau să bem o bere împreună, ca de la egal la egal. Am stat în rândul întâi și te-am văzut cum te scăldai în sudoare. Ai o meserie grea, ca și a mea. Sunt oțelar și vreau să beau o bere cu tine!” Și m-am dus…Să știți că pentru mine, berea băută cu acel om puternic a însemnat mai mult decât premiul de interpretare.”

„De peste 30 de ani urc pe scenă bucșit de pastile!”

Din păcate, Valentin Uritescu suferă de o boală degenerativă, care îl chinuie de ani de zile. Dar asta n-a însemnat că nu și-a jucat rolurile până la capăt, că n-a dat TOTUL din el pe scenă sau în filme. „Actorii sunt oameni ca toți oamenii. Nu întotdeauna când ești bolnav faci rolul bine. Clovnul gropar din Hamlet mi-a ieșit la Londra bine, pentru că „esența clovnului, de-a râsu-plânsu” devine, în situația în care te găsești, un fel de destrăbălare a suferinței. Cine citește cartea mea „Așa sunt eu, prost” va afla mai multe. De peste 30 de ani, eu urc pe scenă bucșit de pastile, autosugestionându-mă că sunt bine, că sunt O.K. Nu e ușor!”
Omul simplu, Valentin Uritescu, se simte cel mai bine acasă, pe meleagurile natale, acolo unde a deschis ochii pentru prima dată la minunile din jur, acolo unde a plâns şi a râs, acolo unde a căzut prima dată, învățând să meargă, ținându-se de mâinile mamei.

uritescu valentin
Valentin Uritescu și Bogdan, fiul lui.

Scrie, pune murături și face pâine de casă

Cum îşi petrece Valentin Uritescu o zi obişnuită? Pașnic, simplu, frumos. „Mă scol târziu, cam pe la ora 9. Împreună cu soţia mea facem curat la animăluri. Toate activităţile zilei le realizăm împreună: cumpărături, curăţenie, mâncăm de 45 de ani împreună, ne certăm, uităm, suntem aproape dependenţi unul de celălalt. Acum, de când m-am apucat de scris, bat la maşină cel puţin 5 ore, în fiecare zi. Îmi scriu memoriile. Și nu-mi place să stau! Tot timpul fac câte ceva. Nu mă plictisesc niciodată. Îmi place bucătăria franţuzească. Ador peştele. Și pescuitul. Vânat gătesc mai rar, dar fac singur pâine şi pun murături.”
Valentin Uritescu s-a născut pe 4 iunie 1941 în comuna Vinerea, județul Alba. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematorgafică I.L. Caragiale din București în 1963. Cariera de actor și-a început-o la Teatrul Maria Filotti din Brăila, unde a jucat cinci ani.

Iată câteva dintre rolurile pe care le-a interpretat în filme: Vasile, în „Concurs”, regia: Dan Pița, Locotenetul de miliție în „Faleze de nisip”, regia: Dan Pița, Sergentul Șaptefrați în „Noi, cei din linia întâi”, regia: Sergiu Nicolaescu, Gică Hau-Hau, în „Domnișoara Aurica”, regia: Șerban Marinescu -1985, K. Lintz, în „A unsprezecea poruncă”, regia: M. Daneliuc – 1991, medicul din „Cel mai iubit dintre pământeni”, regia: Șerban Marinescu.

Dana Fodor Mateescu- 2011

UPDATE: 18 iunie 2022.  Actorul  Valentin Uritescu s-a stins din viaţă, aseară, la vârsta de 81 de ani, după o lungă suferinţă.  Se afla internat într-un centru specializat, unde primea ajutor pentru boala cumplită de care suferea şi care, în urmă cu câţiva ani, l-a forţat să se retragă din activitate.

(foto: Răzvan Mateescu și arhiva familiei Uritescu)