Murise mama. Cald, iulie 2012, înfiorător de sufocantă și de tristă ziua. Curgeau apele pe mine, gura-mi era uscată, ochii mă ardeau. Trebuia să ascund suferința, simțeam că mă doare și pământul pe care călcam, gemeau toate în jurul meu, cerul, copacii, biserica…
N-am avut cu cine să-l las pe fiul meu, așa că l-am luat la cimitir, cu noi, la înmormântare. Avea cinci ani și era ca o zvârlugă, nu stătea o clipă locului, ba se cocoța pe cavouri, ba dispărea în biserică, ba se ascundea prin boscheți și striga: „Unde m-am ascuuuuns? Caută-măăă!”
Nu știu dacă el a înțeles că n-o vom mai vedea niciodată pe mama vie. Așa cum m-am priceput, i-am explicat. Eram cu inima frântă. Zob!
La un moment dat, copilul, serios și „metafizic” m-a întrebat: „Muchinuțo, de ce nu ies alți oameni din oamenii îngropați în pământ? Nu e ca la semințe? Uite, din nucă iese un nuc, dar de ce din mămăița mea nu iese altă mămăiță nouă și sănătoasă?”
M-a rupt! N-am știu ce să-i zic. În clipa aia n-am mai rezistat, și mi-am lăsat lacrimile să curgă șuvoaie…
Nu i-am răspuns nici azi la întrebare.
DFM, 2 august 2023
Inteligenta nativa a copiilor! Exact ca semintele ies aceeasi oameni doar ca…dincolo!
Ioan a explicat-o în sensul acesta. Ne ducem dincolo, vii într-o altă lume. Îmi place să cred, îmi doresc, fac eforturi. La mine e: „Cred Doamne, ajută necredinței mele!” Însă chiar și în lumea asta, zic și eu, trăim în continuare prin copii. Sunt vlăstare din semințe, lucru cert. Desigur, sunt autonomi și unici. Dar parcă și noi suntem pe acolo, cât de puțin, ne mai vedem din când în când oglindiți. Așa… De încredere. Privește numai la poza pe care ai afișat-o. E bucățică 🙂 Și apoi, pe măsură ce va mai crește, va semăna tot mai mult cu Răzvan, o să vezi. Iar astea sunt doar asemănările izbitoare, fizice. Nu mai vorbesc de celelalte. Deci, trăim. Slavă Domnului!
Sigur ramanem in copiii nostri! Oricat am dori noi uneori sa nu, sau ei ar dori asta!
Da Doamne sa ramana ce-i bun in mine in copiii mei!
Raspunsul era, este si va fi atemporal simplu, logic si obiectiv. Copiii sunt *semintele* pOMului Vietii, sadit de Dumnezeu in Gradina Edenului.
Binecuvantari supreme, eterne, perene, in orice spatiu-timp, imprejurari ori vreme.
❤