Nu împlinisem încă șapte ani, când la TVR s-a difuzat pentru prima oară acest serial minunat. Era imediat după sinistrul cutremur din martie 1977, și, în durerea tuturor de atunci, călătoria goeletei „Speranța” a fost un licăr de lumină. A reprezentat una dintre cele mai frumoase experiențe ale copilăriei mele, și cred că a fost așa pentru majoritatea celor care au vizionat serialul.

Îmi amintesc cu câtă nerăbdare și bucurie așteptam fiecare dimineață de duminică! Mă întrebam, de cu seară, în mintea mea de copil: „Ce-o mai face Ismail?” (Ciorbă de perișoare făceam! Pentru ghiauri estem.) El era personajul pe care-l iubeam cel mai mult. Apoi, Gherasim, Haralamb (Uuuu! Haralamb!), Martin Strickland și Black Pedro (Aaai, Paaadreeee!). Îmi plăcea și Adnana, dar mai puțin, pentru că era prea umilă și leșinată după căpitanul Anton Lupan, chestie care mă enerva la culme! (Proasto ce ești! Nu vezi că ăla numai la Pierre Vaillant și la Punta Arenas se gândește? Iar ție nu și-a cumpărat o înghețată!), o certam…

Când ieșeam pe stradă, ne jucam de-a pirații și marinarii, ne băteam ca dracii cu ciomege, polonice, străchini din tablă și pantofi, dar ce fericiți eram! Cineva lăsase pe stradă un recamier fărâmat, și ăla era goeleta „Speranța” în care ne cocoțam și urlam cât puteam: „Căpitaneeeeee, se vede Țara de Foooooc!”

Rolurile le interpretam cu schimbul, cinstit, alegând bilețele cu numele personajelor. Uneori îmi venea rândul să fiu Mihu, băiețandrul care avea un cățel. Sau Ismail. În cazul ăsta aveam nevoie de recuzită, așa că furam polonicul mamei și zbang! Cum prindeam vreun bandit, îl păleam.

Dacă mă nimeream să fiu Anton Lupan, făceam schimb cu altcineva. Nu-mi plăcea! Când îmi pica „Adnana” (îmi lungeam părul cu niște ștrampi negri, pe care mi-i puneam pe cap), schimbam caracterul, nu eram „fraieră” ca cea din film, ci mândră, luptătoare și ironică. Pe căpitan nu-l băgam în seamă, îl ignoram total și mă pupam chiar în fața lui cu Haralamb și Gherasim, ca să-i fac în ciudă.

Ne distram colosal, râdeam, ne mai și cafteam, ne udam fleașcă (era imposibil să nu scot furtunul afară din curte și să-i stropesc pe toți cu apă!).

Așa trăiam noi, copiii, în anii 70-80 serialul „Toate pânzele sus!”, vibrând de emoție, de bucurie, imaginându-ne că suntem căpitanii propriei vieți, în plin comunism. Iar strada era oceanul nostru. Toate pânzele sus!

Și azi, după 45 de ani, când nu am vânt în pânze, scot DVD-ul cu acest film și mă uit la el. Nu există un „tratament” mai eficient! DFM

Regizorul Mircea Mureșan

„Când ne-am propus, prin 1974-1975, cu TVR, redacția de cinema, realizarea unui serial tv după o carte frumoasă scrisă de Radu Tudoran, atât de populară printre cititorii tineri – pe atunci se mai citea – nu puteam gândi altfel decât film – film de cinema… realizat după toate normele estetice și tehnologice cinematografice, cu un operator strălucit, regretatul Nicu Stan.

În primul rând „Speranța”, corabia cu pânze, goeleta de 60 tdW… Am găsit o epavă de pescador costier la fier vechi, am recuperat corpul și am amenajat după vechi stampe suprastructura, cu două catarge, două pânze întinse, trei focuri, punte de comandă, timonă, busolă, ancore… Pentru siguranța ieșirilor pe mare, la minimim 20 de km., pentru a dispare orizontul, s-a pus și un motor de tractor. Azi, e simplu de spus… S-au proiectat atunci zeci și zeci de reconstituiri fastuoase, potrivite sfârșitului de secol 19: Sulina, Port Said, Istanbul, Pireu, Marsilia, porturi din America de Sud, Țara de Foc, etc, pe platoul de la Tomis-Constanța. Am fost norocoși cu un maestru arhitect, puternică: regretatul Marcel Bogos. Costume, sute și sute, confecționte, după o vastă documentare, cu artă, de Nely Merola.

Am ales actorii cei mai buni, experimentați în film. Creațiile lor de maeștri ar putea fi model. Personajele lor au devenit în timp arhetipuri. Ne-a rămas nostalgia minunatei „croaziere” de documentare cu mineralierul Bocșa, de la Constanța până în Brazilia, în portul Vittoria. Am reușit să filmăm Bosforul, Strâmtoarea Gibraltar, Canarele… Filmările acestea, pe viu, au adăugat filmului un parfum adevărat de autenticitate. Filmul, (nu-mi vine să-i spun serial) a fost realizat în întregime de Studiourile de la Buftea, cu tot personalul de creație și tehnic, cu toate mijloacele de producție, aparatură de filmare, de iluminare, sonorizare în priză directă, decoruri, montaj, mixaj, laborator, etc.

Când mulțumești lui Dumnezeu pentru noroc, nu o faci niciodată destul. Pentru „Toate pânzele sus!” Radu Șerban a fost binecuvântarea divină. Vorbeam despre muzica diferitelor secvențe, improviza la pian motive, le transcria rapid pe portativ, când eram de acord… Radu Șeerban nu avea calculator. Avea har, plus știința orchestrației.

Prima difuzare a serialului nu s-a bucurat de circumstanțe prea fericite. Era o duminică dimineața, la ora 10, cam la două săptămâni după tragicul cutremur din 4 martie 1977. Eram cu apartamentul dărâmat pe jumătate, sinistrați, în refugiu la doamna Irina Petrescu, care n-a adăpostit un timp, pe mine și pe Ion Besoiu. Am băut o șampanie…

Realizarea serialului „Toate pânzele sus!” a fost pentru mine, și pentru întregul „echipaj” al Speranței, o știu, mi s-a spus de multe ori, o incomparabilă bucurie! –Mircea Mureșan, regizor.

Acest film este una dintre cele mai frumoase etape ale vieții mele, dar și un succes cinematografic cu mare răsunet în țară și peste granițele ei. A fost bucuria, fericirea de a călători pe mare și pe uscat. Am trăit libertatea mării și a vântului în pânze. – Ion Besoiu (Anton Lupan)

Am copilărit pe malul mării și cei doi ani petrecuți la filmările serialului, în platou, pe cheiurile portului Tomis sau pe vaporul „Speranța”, m-au făcut să mă simt „ca peștele-n apă”. De aceea, cred că acea perioadă a fost cea mai frumoasă, cea mai fericită și mai luminoasă a vieții mele, îndeosebi pentru că am lucrat alături de colegii mei, care mi-au fost foarte buni prieteni. Munca noastră era o bucurie! –Ilarion Ciobanu (Gherasim)

Am filmat în Deltă, la Buftea sau la Constanța. Am trăit o poveste frumoasă, cu o lume pestriță, luptându-ne cu pirați ticăloși și uragane cumplite. Prima zi pe mare? Un fior de bucurie, de fericire totală! Avea mama o vorbă: „Când ești fericit, plânge bucuria în tine și fața îți râde în lacrimi.” Uram hotelul pentru că-mi fura timpul nopții din bucuria zilnică pe care mi-o dădea marea cu legănara ei continuă, cu zarea albatră, de neatins și cu surprizele ei. Noi, cei de pe corabia Speranța lăsăm adolescenților de astăzi, visul, revelațiile aventurii cunoașterii și căldura prieteniei adevărate. -Sebastian Papaiani (Ieremia).

M-am simțit extraordinar la filmările serialului „Toate pânzele sus!”, în care am interpretat cu toată inima, cu toată dăruirea personajul Ismail. Oamenilor le-a plăcut „turcul meu” poate și pentru faptul că am încercat să rămân eu, omul Jean Constantin. Am avut emoții creatoare, am avut succes, pentru că am păstrat întotdeauna o anume naturalețe în interpretarea rolurilor mele. Am cea mai amuzantă amintire de la filmări, când l-am bătut pur și simplu pe regizor. Mircea Mureșan făcea un rol de pirat și eu trebuia să-l altoiesc, în film, cu un polonic. Ca să se apere de gestul meu foarte „autentic”, el și-a pus sub fes un castron. Dar eu tot l-am nimerit. Frumoasă poveste aventura asta cu „Speranța”. Mi-a rămas la inimă. Ce actori minunați am avut în preajmă, ce echipă unită! Și Ismail al meu, ce personaj frumos, omenos și pitoresc, de care m-am îndrăgostit pe viață.” Jean Constantin (Ismail)

Scenariul filmului serial care a ecranizat romanul Toate pânzele sus! (1954) al lui Radu Tudoran a fost scris de Mircea Mureșan și Alexandru Struțeanu. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București; producătorii au beneficiat de sprijinul organelor de partid și de stat din județele Constanța și Tulcea, al Ministerului Transporturilor și al Ministerului Turismului. Filmările au avut loc în anii 1975-1976. Premiera primului episod al serialului a avut loc la TVR, duminică, 13 martie 1977, la ora 10:00.

-Sursa TVR media și wikipedia.

Dana Fodor Mateescu -14 august 2022

foto TVR media