Jurnalista Gabriela Vlăsceanu, prietena mea și fostă colegă nu mai este. A fost găsită moartă în locuința ei, cu capul pe masă…

Ne cunoșteam de vreo 13 ani. Nu am pomenit un om mai sufletist decât ea. Ajuta pe toată lumea, n-avea stare, până nu știa că cei din jurul ei erau mulțumiți. A scris la Agerpres, dar și la Jurnalul Național.

La Gala premiilor Clubului Roman de Presa, editia a IV-a, din 2002, Gabi a fost premiată pentru activitatea ei jurnalistică, la secțiunea presă scrisa – știre de agenție. Era un om muncitor și valoros.

Apoi a fost nevoită să plece din presă. I-a fost tare greu, pentru că nu-și găsea de lucru, și trebuia să se întrețină. Iubea pisicile, copiii și florile.

De când a început războiul din Ucraina, Gabi a fost pe baricade intrând în comunitatea voluntarilor de la Gara de Nord. A pierdut nopți, n-a mâncat, a uitat complet de ea, a stat acolo zile în șir și a ajutat refugiații, oameni disperați care aveau nevoie de ea…

În ultimul mesaj pe care mi l-a scris, mi-a spus că a slăbit zece kilograme și că este epuizată. Mi-a promis că-mi trimite texte cu poveștile dramatice ale celor care au fugit din țara lor, de groaza morții. „Dana, sunt copii, plâng, mi-e milă de ei, ți se rupe inima. Nu pot să stau deoparte și să nu-i ajut.”

Din păcate, draga de ea, n-a mai apucat să scrie. Inima ei mare s-a oprit ieri.

Gabriela Vlăsceanu fost un înger pe pământ.

DFM, 25 iunie 2022

Foto premiu- Agerpres

Foto Gabi- Răzvan Mateescu