Pe la vârsta de patru ani, fiul meu era foarte creativ. Si pentu ca poezia îi iesea prin toţi porii fiinţei sale inocente, toti vecinii s-au trezit cu câteva versuri.Toate porneau de la numele lor. Iată câteva exemple, pe care mi le mai amintesc:

„Nenea Bertea si cu Gaie

Făcură la Bidi baie.” (îi văzuse el la strandul termal, aşa că versurile i-au venit uşor)

„Stând in casă în papuci

Nenea Varga sparge nuci.„ (Varga era vecinul de sus si mereu facea zgomot cu ceva)

„Nenea Puică

Bea o ţuică.” (omul era „profesionist” in materia asta de prună)

„Nea Petrică

Are gura mică.” (bietul om era cuminte si nu apuca sa zică nici o vorbă in faţa nevestei care era o scorpie)

Toate bune si frumoase, oamenii nu se supărau pentru că îl iubeau că era frumuşel şi isteţ.

Dar ce te faci când ai o nepoţică pe nume Cristinuţa si nici nu ai simtul umorului? Era cazul doamnei Sida, care la plânsul sus numitei a cerut imperios ca micul poet să inceteze şi ca eu în calitate de mamă, să iau măsurile necesare în acest sens, başca să-i acord si o corecţie convingătoare. Versurile declanşatoare de supărare si plâns erau:

„Nu te juca cu Cristinuţa

Că iţi papă puțicuţa!” … şi multe alte derivate toate având legătură cu „puţa şi Cristinuţa”.

L-am certat, i-am spus că nu este frumos să spună asemenea lucruri despre o fetită şi pentru că nu a incetat l-am pedepsit.

Timpul a trecut şi din poezie-n poezie, iaca vine ziua sarbatorii Sfinţii Împarati Constantin şi Elena. Şi cum eu mă numesc Elena mi-am primit cadoul:

„La mulţi ani, Elena

Grasă ca balena!

La multi ani, Costel

Tras ca prin inel!”

Autor: Elena Bonta

Foto, preluare net.