Cine regretă așa ceva? În timpul celor 25 de ani în care s-a aflat la conducerea României, Nicolae Ceauşescu a vizitat de numeroase ori Braşovul. Oamenii obligaţi să iasă în stradă cu pancarte şi să-l ovaţioneze şi băile de mulţime îl umpleau de energie, fiind convins că este iubit de popor.

Escapadele de acest fel erau prezentate de presa comunistă drept „vizite de lucru”. Excesul de zel al activiştilor provoca însă, nu de puţine ori, momente penibile sau întâmplări hilare. Casasfatului.ro a adunat, în rândurile următoare, mai multe astfel de întâmplări, dezvăluind lucruri mai puţin cunoscute despre o perioadă pe care încă unii braşoveni o regretă.

Braşovul, locul 3 după numărul de vizite

„Antena vă aparţine”, o emisiune de propagandă a TVR, ţinută la începutul anilor 80 de poetul de curte al Ceauşestilor, Adrian Păunescu, lansase sloganul „biroul de lucru al preşedintelui este harta ţării”. O statistică pentru perioada 1968 – mai 1986 arată că în decursul celor 13 ani și jumătate luați în calcul, dictatorul făcuse 725 de vizite de lucru în țară. Cu 27 de vizite, Braşovul se situa pe locul 3, după Bucureşti (259) şi Constanţa (50).

În Braşov se aflau două dintre uzinele cele mai importante ale României Comuniste, Tractorul şi Stegul Roşu, unde venea des pentru a da „indicaţii preţioase”. De asemenea, în avântul demolărilor şi a construirii de noi cartiere comuniste, primii secretari de partid ai judeţului erau deseori nevoiţi să-i raporteze la faţa locului „realizările”. Braşovul era totuşi o destinaţie aleasă des şi pentru că aici i se organizau vânători şi pentru că îi însoţea în vilele de protocol de la munte pe oaspeţii străini importanţi veniţi în România.

Ceauşescu şi Braşovul

Dictatorul cunoştea destul de bine oraşul de la poalele Tâmpei. Aici se afirmase pentru prima oară ca un comunist înrăit, în 1936, în timp ce era judecat pentru agitaţie şi propagandă împotriva siguranţei statului. Tot aici, ca tânăr utecist, fusese primit în rândul Partidului Comunist, în timp ce era încarcerat la Închisoarea Centrală, actuala clădire a Patrimoniului. În ultimii ani de domnie, însă, Braşovul i-a provocat o mulţime de neplăceri. În 1987, sunat de primul secretar Petre Preoteasa, a ordonat să fie puse tunurile de apă pe muncitorii revoltaţi care atacaseră clădirea Judeţenei de Partid. Preoteasa i-a vorbit de sub un birou, locul unde se refugiase de frică.

Ce scria „Drum Nou”

Ziarele timpului, pline de propagandă de la prima la ultima pagină, anunţau cu titluri de o şchioapă vizitele de lucru. În „Drum nou”, oficiosul local al partidului, Ceaușescu era înfățișat ca „trup din trupul poporului, suflet din sufletul poporului”; „Transfăgărășanul sufletului nostru”; „cel mai iubit al patriei bărbat”; „părinte drag și deopotrivă frate”; „arhitect al păcii, cel dintâi soldat”, „eroul epocii și președintele păcii”; „cel mai mare dintre toți Carpații istoriei române” etc.

25 de ani de vizite

Prima vizită de lucru a lui Ceauşescu a avut loc la C.A.P. Gheorghe Doja din Câmpia Bărăganului pe 27 iunie 1965. Ultima vizită de lucru s-a făcut în octombrie 1989, în judeţele Botoşani şi Suceava. La Braşov, la una dintre ultimele vizite de lucru, în 1988, a vizitat platforma Întreprinderii de Autocamioane Braşov. Ideea acestei vizite era aceea de a demonstra că nu muncitorii paşnici au încercat răsturnarea regimului în 15 noiembrie 1987, ci elemente huliganice, beţivi certaţi cu legea. Pentru a preveni orice manifestare nepotrivită, muncitorii cu „probleme” au fost închişi în secţii, iar în locul lor au fost aduşi muncitori de la Hidromecanica.

Şunca de carton

Înainte de sosirile lui Ceauşescu, autorităţile locale asfaltau, măturau şi puneau panseluţe prin locurile prin care urma să treacă coloana prezidenţială. După 1980, singura bucurie adusă de vizitele de lucru era că se mai băga ceva marfă la alimentara. În acea perioadă, într-un mare oraş din ţară, oficioasele anunţau o vizită.

În acelaşi timp, o piaţetă din apropierea traseului vizitei fusese amenajată pentru turnarea unui lung metraj a cărui acţiune se petrecea în perioada interbelică. Cu o seară înaintea filmărilor, zona a fost împânzită cu reclame şi firme de magazine care sugerau atmosfera anilor ’30. În faţa unei tutungerii, transformate în măcelărie cu o seară înainte, s-a format, la ora 1.00 noaptea, o coadă de o sută de persoane, atrase de o şuncă enormă – care era, de fapt, de carton vopsit – agăţată deasupra magazinului.

Ceremonial de primire

Până la cutremurul din 1977, Ceaușescu s-a deplasat prin țară cu trenul special. După zborurile cu elicopterul pentru evaluarea pagubelor seismului, a adoptat acest mijloc de transport. Pentru întâmpinarea lui funcționa un ceremonial care îmbina „tradiţii strămoşeşti” (pâine şi sare, călăreţi, hore, tarafuri şi fanfare) cu practici mai de actualitate (buchete de flori, cravate și fanfare de pionieri, expoziții cu grafice, machete şi produse locale).

Copiii care ajungeau să ofere buchete de flori celui mai iubit fiu al poporului erau foarte atent aleşi. Erau supuşi unor analize medicale minuţioase, pentru ca nu cumva să-i transmită vreun virus pe sub cozoroc tovarăşului.

În ultimii ani ai „Epocii de Aur“, ritualul era îndeplinit conform aceleiaşi mascarade, de câţiva copii care erau plimbaţi peste tot pe unde urma să vină Ceauşescu.

Dictator cu iz de busuioc

Una dintre fetiţele de atunci îşi amintea într-un interviu dat la maturitate, că uneori, în locul preşedintelui apărea un individ care-i semăna incredibil. Totuşi, nu l-a confundat niciodată pe Tovarăşu’ cu sosia sa. Motivul: de câte ori Ceauşescu se apleca să o sărute, simţea un puternic miros de busuioc.

Cea mai mare gafă a politrucilor braşoveni

În 1986, capii judeţului Braşov l-au dus pe Ceauşescu să viziteze sala în care, în 1936, a fost judecat pentru propagandă comunistă. Dintr-o eroare de documentare, activiştii au aranjat o sală omagială în clădirea în care astăzi se află Judecătoria. Procesul din urmă cu 50 de ani nu se desfăşurase însă aici. După cum a intrat, Ceauşescu s-a înroşit. A ieşit val-vîrtej şi s-a îndreptat spre strada Lungă. Activiştii, cu mic cu mare, dezorientaţi, l-au urmat.

Când suita l-a ajuns din urmă, maşina se afla în faţa Garnizoanei Militare, iar Ceauşescu bombănea în faţa porţii principale, care era închisă. A ocolit clădirea şi a intrat prin spate. A urcat scările şi s-a oprit în faţa unei uşi de la etajul I. Încăperea fusese compartimentată altfel şi devenise, la acel moment, dormitor pentru soldaţi.

În vizita sa, dictatorul a trecut, neanunţat, prin sala de mese. Soldaţilor le-au căzut pur şi simplu lingurile din mână, văzându-l pe Comandantul Suprem intrând vijelios pe uşă. După tărăşenie, şeful Comisiei Judeţene pentru Educaţie Socialistă şi şeful Muzeului de Istorie au fost demişi.

Chelnerul neîndemânatic

La sfârşitul anilor 70, când prim secretar al Judeţului Braşov era Virgil Trofin, Ceauşescu l-a primit pe omologul său bulgar, Todor Jivkov, la vila de protocol de la Predeal. Actorul care trebuia să facă urările de bun venit l-a pomenit doar pe preşedintele Bulgariei, ignorând complet numele lui Ceauşescu. Dictatorul s-a făcut că nu a observat, însă persoanele din anturaj au devenit foarte agitate. În plus, la dineu, chelnerul a scăpat câteva picături de ciorbă pe costumul lui Dăscălescu, viitorul prim-ministru al României, aflat în suita prezidenţială. Şefului protocolului, Valeriu Popescu, a fost la un pas de a fi destituit.

Succese încurcate

Înainte de 1989, în Braşov, cu două luni înainte de 23 August era mare agitaţie. Coregrafii pregăteau marea serbare. Sute de activiști de partid din marile uzine braşovene se chinuiau să scrie texte, cu realizările industriale. Acestea trebuiau să fie citite la tribuna oficială, care era amplasată chiar lângă Paletul Telefoanelor, pe actualul Bulevard al Eroilor. În 1981, cu Ceauşescu prezent la tribună, un crainic a încurcat foile. În timp ce defilau muncitorii de la Steagul Roşu a citit realizările uzinei Tractorul şi invers. Până la urmă, cei care asigurau sonorizarea, au băgat peste vocea crainicului cântece patriotice.

Portretul plouat

În seara zilei de 22 august 1982, în centrul Braşovului aveau loc ultimele pregătiri pentru megaserbarea de a doua zi. În piaţă a fost amplasat un tablou uriaş cu chipul lui Nicolae Ceauşescu. Furtuna şi ploaia cu stropi mari, au distrus pictura. A doua zi dimineaţa, organizatorii au intrat în panică de cum au văzut portretul celui mai iubit fiu al poporului cu vopseaua scursă. Liniile telefonice cu Comitetul Central s-au înroşit. Tovarăşii de la centru au fost foarte operativi. În doar două ore a sosit o maşină din capitală cu un alt tablou, cu doar câteva minute înainte de începerea spectacolului, care era înregistrat de televiziune.

Aterizare buclucaşă

În toamna anului 1980, Ceauşescu îţi anunţase o vizită la Braşov. Oficialităţile aşteptau să fie anunţate unde va ateriza Tovarăşu’. La un moment dat, primul secretar e anunţat la telefon că elicopterul va ateriza pe stadionul Metrom. Mobilizare maximă la Securitate, Miliţie şi Armată. Un kilometru în jurul stadionului nici musca nu mai putea trece. Elicopterul cu Ceauşescu a survolat zona, dar pentru că pilotul a văzut un tractor cu remorcă parcate pe gazon n-a mai aterizat. S-a îndreptat spre stadionul vecin, ICIM, aflat la doar câteva sute de metri distanţă. Oficialii braşoveni au rupt-o la fugă pe jos pentru a-l întâmpina pe Ceauşescu. Unii s-au suit la volan. În învălmăşeală de pe stradă, două maşini s-au tamponat destul de serios. Una a Securităţii şi alta a Miliţiei.”

Mai departe citiți AICI: BIZBRASOV

Autor Bianca Ivașcu