Romanul „Destinul sărută de trei ori”, scris de Nina Marcu, este povestea sensibilă a doi tineri, Ama și Andrei, cinstiți și frumoși, dar având neșansa de a evolua în mijlocul unor oameni lipsiți de scrupule, mediocri, deformați sufletește.
Cartea este dinamică, „vorbește” și „se mișcă”, te trage de mânecă, îți explică, te face să râzi, să te revolți sau să plângi de furie. Te prinde din prima, când începe cu un scandal în redacția postului de televiziune Alma 4. Directorul instituției, Andrei Petrescu, om vertical și obiectiv, scoate o știre falsă de pe post și decide să concedieze toți redactorii din televiziune.
Stilul este alert, original, prietenos, cu un farmec aparte, plin de poezie.
Vă las, acum, în compania unui scurt fragment edificator, cu care scriitoarea Nina Marcu încheie primul său volum.
„În noptea de mai, trandafirii spun, așa cum numai ei știu, povești mirifice. Șoapta lor molcomă și țipată, deopotrivă, se aude în acelați timp pe nisip, pe faleză, în cer, pe pământ și în mare. Cu zgomot, de parcă vrea să facă țăndări până și linia orizontului, o cupă cu înghețată care s-a bălăngănit o clipă pe masă, cade, fărâme, pe caldarâm. De niciunde, câțiva pescăruși se avântă în zbor, speriați.
Și, în mare, pentru câteva clipe, Dumnezeu a intrat să-și spele picioarele.”

DFM – 10 ianuarie 2022