…Paris secret
E timpul. Nu e vina ta, doar a mea. E timpul să merg mai departe, să îmi caut liniștea în alte locuri. A fost o poveste de dragoste între noi, dar ca orice iubire nebună și foc puternic se banalizează. Nu vreau asta. Îți mulțumesc pentru că mi-ai readus la viață sufletul când aș fi vrut să nu fi fost, îți mulțumesc pentru acea vacanță cu plimbări lungi pe malul Senei mână de mână cu iubitul meu, pentru cinele delicioase în braserii sau în camerele de hotel, pentru luminile turnului Eiffel, frumoase și mereu altfel. 

Îți mulțumesc pentru bouquinistes, pentru că mi-ai păstrat cât a fost posibil acel mic „cadenas” pe Pont des Arts. Pentru râsul nebun cu mama și fiică-mea udate de Soare, uitate de lume și rău pe bateau-mouche. Pentru seara noastră în trei fete când am văzut turnul din mansarda hotelului, deși nu așa era prevăzut. Dar cina aceea a generațiilor ne-a unit. Poate mai mult decât ne așteptam. 

Îți mulțumesc pentru Édith Piaf, pe care mi-ai adus-o în viață înainte să te cunosc cu adevărat, pentru că mi-ai dat ocazia să aduc bucurie și în viața altora atunci când te-am prezentat oficial. Pentru Notre-Dame, pentru Sacré cœur, pentru Père Lachaise și Montparnasse, pentru Montmartre, pentru Samaritaine, pentru Musée d’Orsay și quai Branly. Pentru liniștea pe care mi-ai dat-o, pentru nopțile pe care le-am petrecut singură privind la fereastra hotelului întrebându-mă încotro să îmi duc viața, pentru oamenii pe care i-am cunoscut și zâmbetul lor. 

Anul ăsta, după 10 ani, te trădez. Nu pentru că nu te mai iubesc, ci pentru că sunt om. Și vreau să simt. Altceva, poate mai bun, poate diferit, deși știu că nu există garanții. Avem nevoie de o pauză. Nu voi înceta să te iubesc. Voi reveni și sper să mă vezi în varianta mea mai bună. Și să mă mai iubești și tu. Eu știu sigur că te voi adora mereu și mai mult ca niciodată atunci când te voi revedea. 
Love, Iris. 
P. S. Pentru micii cârcotași care vor citi asta, da, știu, Parisul înseamnă mult mai mult decât atât. Doar că eu și el… Ne iubim ca niște prieteni vechi care nu încetează să se (re) descopere.