Puțini își mai amintesc de vocea catifelată a lui Manole Stroici, un interpret de șansonete și romanțe, care în anii 1925-1930 făcea furori în România.
Acest om talentat, frumos, urmaș al unei familii vechi de boieri moldoveni, a avut de suferit pe vremea comuniștilor, doar pentru că a făcut parte din altă lume, era un simbol al generației sale și al unei anumite ținute în viață.
În concepția noii puteri comuniste semianalfabete, Stroici era un exploatator care sugea sângele poporului. Așa că el a fost anchetat, arestat și umilit de Securitate în repetate rânduri, iar discurile cu melodiile pe care le cânta, au fost date uitării.
Regimul comunist avea să-i aducă lui Manole Stroici un lung șir de persecuții, umilințe și suferințe. Începând din 1948, el a fost arestat și anchetat de Securitate de zeci de ori, și nu a putut ocupa nici un serviciu stabil.
Mărturisesc că nici eu nu am știut de acest cântăreț fermecător. Dar cum am ajuns să-l descopăr și ce am cu el?
Vă spun acum: mă uitam a 456-a oară la „Operațiunea Monstrul”, celebrul film în regia lui Manole Marcus, film care ironizează, satirizează și critică aparatulul birocratic al epocii comuniste, dar despre care se spune că are și multe „șopârle” în el.
La un moment dat, când apare personajul feminin din Deltă, interpretat de Cristina Hoffman, la un radio-casetofon se aude o melodie: Zaraza.
Dacă la început, piesa respectă versurile scrise de Ion Pripeagu, (Când apari, seniorita, în parc, pe-nserat/Curg în juru-ți petale de crin.) la sfârșit sunt cele ale lui Nicolae Kirițescu (Și pe tine or să te doară remușcări de dor/ai să plângi și tu-ntâia oară).
De ce? N-am înțeles nici eu. Apoi, am căutat pe net și am descoperit că în România anului 1931 au existat două interpretări ale tangoului lui Benjamin Tagle Lara, înregistrate pe disc:

  1. „Zaraza”, cu versuri de Ion Pribeagu, cântată de Cristian Vasile, (înregistrare Odeon, Berlin, 1931)
  2. „Și pe tine or să te doară…”, pe versuri de Nicolae Kirițescu, cântată de Manole Stroici, (înregistrare Homocord, Berlin, 1931)
    Deci, în filmul „Operațiunea Monstrul”, e vocea lui Stroici.
    De ce regizorul Manole Marcus a recurs la această variantă, și n-a pus o bandă cu Cristian Vasile, n-o voi afla niciodată. Presupun că a vrut să fie un act de frondă. Sau… poate că n-a gândit nimic.
    Totuși, Manole Stroici a fost un „element” foarte urât de comuniști, și dat la o parte de peste tot. Probabil că regizorul l-a folosit ca fond muzical în acea secvență, tocmai pentru acest motiv.
    De ce? Haideți să vedem ce nu le convenea organelor de stat și de partid!
    Născut în anul 1897, la Iași, Manole Stroici a îmbrățișat, în primii ani ai tinereții, cariera militară pe care a părăsit-o în anul 1923, pentru a se dedica muzicii și sportului.
    „Tânărul s-a lansat foarte repede ca interpret de tangouri, romanțe și șansonete, în anii 1925-1930 fiind răsfățatul iubitorilor genului.
    În 1930, Manole Stroici nu era numai un interpret talentat, dar și un sportiv foarte apreciat. Devine campion mondial la talere și tir-aux-pigeons pentru ca, după 1932, să reprezinte victorios România în nenumărate competiții internaționale desfășurate în marile orașe europene. Manole a fost multiplu campion internațional.”
    „În toamna anului 1940, Generalul Ion Antonescu, noul conducător al Statului Român, îl numește pe Manole Stroici: Șef al Sportului Românesc cu rang de Secretar de Stat. Manole Stroici nu era doar un mare campion, ci și un remarcabil teoretician și organizator al mișcării sportive. În perioada mandatului său de Șef al Sportului Românesc, el s-a ocupat exclusiv și cu competența de îmbunătățirea în ansamblu a mișcării sportive, fără a se amesteca în politică. Această atitudine l-a determinat pe Antonescu să-l mențină în funcție și după înlăturarea legionarilor de la putere. În anul 1941, curând după începerea razboiului, Manole Stroici a primit o nouă însărcinare de mare răspundere: instructor general al aviatorilor de vânătoare. Desigur, în atribuirea noii funcții, s-a ținut seama de performanțele fostului campion de tir.” (wikipedia)
    Și vine comunismul… Noua putere bolșevică i-a adus lui Manole Stroici mari necazuri. Așa au pățit multe personalități ale vremii, doar pentru că „au avut funcții de conducere în vechiul regim”.
    Totuși, omul nu s-a lăsat călcat în picioare. S-a adaptat greutăților și, grație multiplelor talente, ca să-și câștige cinstit pâinea, s-a apucat de confecționarea miniaturilor din plastic: iconițe, medalioane, brățări, jocuri de șah, bibelori. Aceste obiecte erau căutate de tineri precum și de toți care doreau să facă daruri mai speciale.
    În micul atelier pe care l-a deschis, după 1965, chiar în locuința sa din strada Lotușului, lângă Piața Rosetti, Manole Stroici lucra cu pasiunea cu care a făcut totul în viață, dăruind semenilor mici opere de artă. După 1980, n-a mai putut lucra, ceea ce l-a deprimat profund: nu suporta condiția de bătrân neputincios. Intelectul i-a rămas însă nealterat, până în ultima clipă.
    A murit în 1991, orb, singur și trist, fără să mai fi avut puterea sufletească să se bucure de prăbușirea comunismului care i-a făcut atâta rău. Pe strada unde a locuit, nu mai știe nimeni de el acum, dar în serile de iunie, cânt teii Bucureștiului înnebunesc de dor, parcă se aude, de undeva, un glas fredonând: „Am rămas numai eu/ Să trăiesc tot mereu/ Al trecutului farmec nespus,/ Dar să știi că lumina iubirei din sufletul tău încă tot n-a apus…”– Dana Fodor Mateescu
    Sursa: wikipedia/Foto Wikipedia
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Zaraza