Cel mai vechi obiect pe care îl am este un șarpe din mărgeluțe de sticlă. Se pune la gât. Îl am de la bunica paternă și cred că are peste 100 de ani vechime. Este lucrat cu migală și, dacă ar putea vorbi, cred că mi-ar șopti multe povești, majoritatea în limba maghiară. Șarpele ăsta poartă în el o lume. Îl privesc cu uimire, și mă întreb pe câte fete le-o fi împodobit, câte degete l-au atins, de câte ori a râs șarpele cu ele, și de câte ori o fi plâns… Nu l-am purtat niciodată, pentru că nu mai are închizătoare. Aș putea să-i fac una nouă, dar ceva din mine mă oprește. Când o să aflu ce, vă spun…

Al doilea obiect la care țin foarte mult este o curea din piele, cu cataramă nichelată. O am din 1990, și mi-a strâns mijlocul mereu, ca palmele unui iubit prea posesiv. O am de la Cristi. Am pierdut-o, am găsit-o, iar am pierdut-o, iar am găsit-o.

Ceasul Swatch de la Cristina, m-a ținut de încheietura mâinii stângi din 1995. Are gemulețul zgâriat un pic (m-a mușcat un cretin de el!) dar e încă frumos, nichelat, bun și strălucitor. Când mă uit să văd ce oră e, o aud pe Cristina râzând…

Geaca de blugi Stefanel mi-am cumpărat-o de pe Calea Victoriei, în 1991. O am și azi, și, nu știu de ce, mi se pare că mi-a rămas… largă. Nu, nu am slăbit paișpe kile, dar…ceva din substanța ființei mele s-a evaporat prin viață. A dispărut. Nu mai poate umple golurile de lângă mine. Încă o port și pe ea, cu drag și dor de mine, cea care înflorea ca un cireș în fiecare zi.

Am păstrat toate scrisorile și desenele lui Andrei, fiul meu. De când era mic, patru-cinci ani, și până acum… Pentru mine sunt cele mai de preț lucruri pe care le am.

Voi ce obiecte vechi, de suflet, aveți?

Dana Fodor Mateescu

21.02.2021