Ningea. Ningea de cateva zile. Fulgii de zapada, ca petalele florilor de mar, dansau gratios in văzduh. Se apropia Craciunul, cu zambet de copil, si o bucurie infinita. Un strigăt de libertate invaluia pământul.

Era primul Craciun liber, razboiul se sfârșise. Mama (dominsoara Mimi) despacheta hainute dintr-o valiza veche de carton, și, din cand in cand, arunca priviri piezișe catre fratele mai mic, Georgica, care nu parea deloc dispus sa isi ajute sora. Era pace, si vacantă, iar mama-mare isi chemase puisorii la odihna si rasfat.

Satul era asezat intre valcele, de-alungul Vaii Argesului, la un pas de vestitul Deal-Negru, unde, de mult, haiducii bărboși taiau calea trasurilor care îndrăzneau sa le calce teritoriul, dar si aproape de manastirea meșterului Manole, aleagănd-o ca protectoare pe Sf. Filofteia. Casa mamei-mari era asezata langa zavoiul Argesului, unde vara, sarmana de ea, incerca sa-si recupereze cu nuiaua puisorii din scaldatoare.

Acum se pregateau de colindețe, coristii de soi, din corul scolii, isi pregateau glascioarele: Mamemimomu… a, a, amamemimomimomomu. Mama-mare isi indrepta broboada si intra ca o furie in camera puisorilor:

-Ce haluia faceți, mugiti ca vitele, nu auziti ca Grivei urla ca la luna plina, plecati mai iute, ca acusi vine noaptea!

Cu desagele indungate aninate pe umar, încălțați cu opincute peste ciorapeii din lana intoarsa, au pornit la colindat, dar, dupa doi pasii s-au luat la sfada in mijlocul ulitei. Mama-mare inarmata cu melesteul plin de coca, se lua dupa ei:

-Hala sa va ie, sa nu va prind ca drăcuiti prin casile omenilor sau ca faceti ceva sa imi crape obrazul, ca vă pun la trin! Puisorii se mai sfadira putin si urmarind fumul din cosuri pornira la urat…

La unchiul Costica, grefierul, era bine, ca le scapa cate un leut in buzunar, repede, si cu ochii in șapte părți, sa nu care cumva sa il vada tanti Tia. La popa Ghita, nu ii placea de loc, domnisoarei Mimi sa mearga. Pai in timpul slujbei se pornea să suduie cat il tinea gura, ba auzise ea, ca pe fetele tinere le inghesuia, cand le întâlnea pe drum, ba avea si cateva vadane pe care le „spovedea” numai pe innoptat. Parintele spargea lemne bolborasind in barba. Îi lua la intrebari cum ii vedea la poarta:

-Ce catati, mă? Urati la alta poarta!!

Dar, după ce a dus mana streasina la ochi, prinse a vorbi mieros, recunoscându-i:

-Bată-vă să vă bată, sunteti ai țaței Floarea, ia ziceti mă! Preoteasă, vino, mata afara, iaca ce colidatori avem!

Preoteasa le împărții pitaci calzi si prescure. Popa ii povățui sa nu spurce postul, si sa ii aduca aminte țatei Floarea de rachiul pe care i l-a promis inca de la Sf. Nicolae.

Copiii se sfadira, se mai paruira putin, ramanand ca doua statui in mijlocul nametilor. La ce poarta sa mai bata? la Nea Luca, invatatorul, nu era nicio sfaraiala. Se punea pe glume, întrebându-i din cărți, iar ei numai asta nu doreau. Jandarmul le dadea doar nuci, pai ce nuci aveau si ei in podină…

Asa ca, aproape ingropati in omat, au facut popas la pravalia lui nea Stan, cantand cat ii tine gâtlejul. Acolo era paradisul. Zahar-candel, bomboane aurii si o bucata rumena de turta dulce. Inghetati, cu turturi, pe post de clopoței, se indreaptară spre casa. In curte au intrat incetisor, pâș-pâș, aproape ținându-și respiratia, Grivei veni in intampinarea lor, bataindu-si coada, dar fara sa hamaie. Știa dumnealui de ce. In beci, agatati de grinzi, așteptau cuminti sfarsitul postului, carnatii, suncuta, pastrama, slana afumata. Georgica ascunsese langa tocitoare un cutit, cu el taie generos cate o bucata, impartind in mod egal in trei parti. El, Mimi si Grivei. Dupa ce se linsera bine pe buze, se intorsesera incet, incetisor spre poarta pe care acum o trântira, de să-i sara balamalele.

Mama -mare isi saruta colindatorii, ii scuipa de deochi, ii ajuta sa se dezbrace, si ii poftea la masa: fasole faltuita cu mamaliga calda. Puisorii isi dadeau coate si de-abia isi tineau rasul.

-Nu mâncăm! Suntem satui de covrigi, si vrem sa postim mai mult in seara asta.

Mama-mare, se duse la Grivei (care iarna isi avea sălașul intr-o cojoaca veche pe prispa) cu o bucata zdravana de mamaliga, dar dansul isi baga coadă intre picioare. Era sătul și el. Nu prea mergea mamaliga dupa atatea bunatati.

Puisorii se bagasera in pat. De sus, de pe grinzi, atarnau bobite rosii de paducel si măceș, focul din soba dansa lumini si umbre pe pereti, in ferestre, printre galbene gutui, un cercelus înflorise timid. Tache, motanul, se intindea alintat, cuibarindu-se la picioarele puisorilor. Și, dupa cum isi lingea boticul, sigur calcase si el normele de post…

Autor: Liliana Simion