Unii prietenii de-ai mei mi-au mărturisit că pe la trei-patru ani dormeau cu jucăriile lor: cățeluși din pluș, pisicuțe, ursuleți, văcuțe, oițe sau păpuși. Unii sugeau suzeta, alții degetul mare de la mânuță. Mbun!

Să vă povestesc:

Draga de Iulia a făcut nani-pui cu un mieluț căruia i-a ros urechile până la sârmă. Îl iubea nespus. Mihaela dormea cu un camion din fier, care-i făcea numai răni pe fețișoară. Atâta le trebuia părinților dacă încercau să i-l ia! Urla Mihaela, de se auzea până-n cartierul vecin! A ronțăit capota camionului, până a ajuns la tablă și, pe la șapte ani, i l-a dat fratelui ei mai mic, care l-a făcut zob.

Ameluța dormea noaptea cu un telefon de jucărie din ăla din anii 70-80, cu disc. Uneori, ăsta suna, și-i înnebunea pe toți.

Sorinel avea un ursuleț cu un ochi lipsă, nu se despărțea de el, iar Cristi dormea cu un pantof de-al mamei lui. „ Era din lac, roșu, avea tocul pătrat, gen anii 70…Făcusem o obsesie pentru pantoful ăla. Hahaha! Mama nu-i purtase decât de câteva ori, că o strângeau…”

Cosminel își rodea unghiile până adormea, Carmen ținea în brațe o rață din cauciuc (care piuia când o strângea) iar Nicușor îmbrățișa cu patimă un iepuraș roz, cam belaliu și extrem de clăpăug.

Soțul meu dormea c-un ursuleț, (pe la doi-trei anișori), iar când s-a făcut de opt-nouă, c-o bicicletă Pegas, nou-nouță! Cu toate că ai lui s-au împotrivit (Mama: Răzvănel, ești nebun? Să chem doctorul? Tata: Bă, dacă scot acum cureaua la tineee uiți cum te cheamă! Fratele: Eu refuz să dorm în aceeași casă cu o..bicicletă!!!), soțul meu și-a văzut de…treaba lui și nu s-a lăsat intimidat. Rece ca gheața, dar era bicicleta lui! Gata!

Eu? Dormeam cu mama. Apoi, când s-a născut cheliosul de frate-miu, acea ființă urlătoare, ciudată și de neînțeles pentru mine, m-am „cazat” într-un pătuț separat, ruptă de ei, singurică, înfrigurată și tristă.

-Ești mare, de-acum, Danieluța!, zicea mama, dar nici ea nu credea ce zice.

Mă încruntam cumplit spre ea, o priveam dușmănos și-mi opream plânsul în gât (acolo mi-l opresc și azi când dă să iasă afară!)

Ca să mă încălzesc (patul mi se părea înghețat, chiar ud!) am luat în brațe o păpușă veche (Oana, blondă) mare, urâțică, operată, ucisă, cu găurele în piept, mâzgălită cu pixul (de mine) și fără aparatul ăla care zicea: „Ma-maaa”, aflat, de obicei, în spate.

Capul era hidos. I-l rupsesem când aveam trei ani și-l aruncasem pe fereastră. Voiam să-i fac un transplant și să-i pun o căpățână de urs. Nu mi-a reușit.

Niște țigănuși au jucat fotbal cu capul păpușii, iar tata a fost nevoit să alerge după ei, să-l ridice din noroi și să mi-l aducă, pentru că plângeam sfâșâietor după el. Părul Oanei era încâlcit și topit pe alocuri (furasem un chibrit și i-am dat foc). Căpățâna a fost pusă la loc, de tata, legată cu niște sârmă de cupru, dar nu mai era așa de țeapănă ca-n fabricație, și-i flencănea, când în dreapta, când în stânga. Cu toate astea, o iubeam ca pe-o soră, biata de ea!

Cu Oana dormeam. Nu mă întrebați de ce aveam semne a doua zi dimineața pe frunte și pe față! Plus că era rece, și dârdâiam de mă găsea bâțul, lipită de ea. Dar aveam o prietenă.

Voi cu cine dormeați când erați mici? Vă amintiți?

Dana Fodor Mateescu, foto internet.